Vindecarea celor 2 orbi

[Admin]

Aceasta lucrare de seminar isi propune sa prezinte una dintre minunile savarsite de Mantuitorul Isus Cristos, asa cum este ea relatata de sfantul evanghelist Matei in cap. 9, 27- 31, si anume vindecarea celor doi orbi. Metoda folosita la redactarea acestui seminar este, pe de o parte descriptiva, iar pe de alta parte analitica.

Pentru o mai buna intelegere a acestei teme de seminar si pentru a evidentia mesajul acesteia, am structurat lucrarea de seminar in trei capitole. Primul capitol prezinta contextul temei de seminar in Evanghelia lui Matei cat si structura acestei pericope evanghelice; al doilea este un comentariu exegetic al fragmentului Mt 9, 27- 31, iar al treilea prezinta cateva reflexii teologice, si anume: explicarea titlului "Fiul lui David", vindecarea orbilor ca si o consecinta a credintei in Isus si iubirea aproapelui.

Aceasta pericopa evanghelica face parte din partea a doua din Evanghelia lui Matei si ne prezinta activitatea Domnului Isus Cristos in Galileea. Mantuitorul savarseste aceasta minune (vindecarea celor doi orbi) din dorinta de a-i ajuta pe cei doi nenorociti, dar minunea serveste si ca dovada a divinitatii Sale.

Intregul fragment graviteaza asupra credintei in Isus, in Mesia, care schimba viata celor doi orbi; inainte orbi si disperati, acum vazatori ai puterii mesianice.

In mod schematic, structura acestei pericope este urmatoarea:
v. 27 - strigatul disperat al orbilor catre Isus;
v. 28 - dialogul dintre Isus si cei doi orbi;
v. 29 - interventia lui Isus Cristos;
v 30a - vindecarea orbilor;
v. 30b - sfatul lui Isus de a nu afla nimeni despre aceasta minu-
ne;
v. 31 - incalcarea sfatului lui Isus;

V. 27: " Plecand Isus de acolo, doi orbi se tineau dupa El strigand si zicand: mantuieste-ne pe noi Fiul lui David".

Orbilor din Capernaum li s-au povestit minunile din ultimile zile; ei sunt impresionati de inviere (invierea fiicei lui Iair) si de vindecarea femeii cu scurgere de sange, la fel ca toata lumea din acel mic oras.

Afland de toate aceste minuni pe care Isus le savarsise si crezand ca El este Cristos cel asteptat despre Care de multe ori au auzit, vin, se tin dupa El si striga: "mantuieste-ne pe noi", adica "vindeca-ne".

Il numesc Fiul lui David, fiindca au auzit si ei ca se va naste din neamul lui David. In acelasi timp, ei au strigat aceasta si in onoarea Lui, caci aceasta denumire era la iudei cea mai onorabila. Ca Isus poate sa faca minuni, credeau orbii, dar ca este chiar Dumnezeu inca nu credeau, pentru ca nu erau deplin informati; de aceea ei il onorau pe Isus asa cum se cuvine a fi onorat un om ca si multi altii.

V. 28. "Dupa a intrat in casa au venit la El orbii, iar Isus i-a intrebat: Crede-ti ca pot sa fac Eu aceastaa Zis-au Lui: Da, Doamne!"

V. 29. " Atunci s-a atins de ochii lor zicand: dupa credinta voastra fie voua!"

I-a adus pana in casa ca sa nu para celor care murmurau ca face minuni doar fiindca ii place gloria. Toate le aranjeaza cu intelepciune, inlaturand orice posibilitate de acuzare.

"Dupa ce a intrat in casa", care casaa Este destul de straniu sa ne gandim ca ar fi vorba de casa lui Matei. P. Durand afirma ca aceasta ipoteza este mai putin posibila, iar P. Lagrange afirma ca casa este mai putin probabil a lui Petru decat a lui Matei unde Isus a fost gazduit la Capernaum. Poate a petrecut catva timp in casa in casa lui Petru si Andrei care-L cunosteau inca de la prima intalnire, la Iordan.

Dar daca El ar fi vrut sa-si rezerve libertatea de misionar, indispensabila ministerului sau, era necesar ca El sa-si inchirieze o casa independenta, sa aibe o locuinta. Totul ne indeamna sa credem ca Isus a avut o casa separata. Deducem aceasta din capitolul 8,14 ("Si venind Isus in casa lui Petru a vazut pe soacra acestuia prinsa de friguri") in care Matei spune ca Isus a venit in casa lui Petru in opozitie cu a sa, dar mai ales si din adnotarile din aceeasi evanghelie a lui Matei: "iesind Isus din casa" (13,1) si "a venit in casa" (13, 36). Se observa ca Matei vorbeste despre casa lui Isus intr-un mod general "casa".

In aceasta casa, de altfel necunoscuta, se deruleaza aceasta scena. Orbii l-au urmat in aceasta casa. Isus vrea atunci sa se asigure de credinta lor: "Credeti ca pot Eu sa fac aceastaa". Ei au raspuns: "Da, Doamne!".

Vindecarea orbilor este efectul credintei. Isus se asigura de credinta oamenilor si in multe alte locuri pentru a provoca si pe ceilalti la credinta. Ii atinge pe orbi si cu mana, dovedind ca si corpul sau impartaseste viata.

Aceasta fapta a orbilor constituie pentru iudei o mare acuzatie, pentru ca acestia, desi erau orbi, au crezut numai din auzite; iar iudeii, cu toate ca au vazut atatea minuni, nu credeau.

V. 30 "Si s-au deschis ochii lor. Iar Isus le-a poruncit cu asprime zicand: Vedeti, nimeni sa nu stie!"