Valorificarea deseurilor din lemn

[Admin]

A fost prima data cunoscuta cand s-a folosit reciclarea deseurilor din lemn. Am putea sa ne intrebam totusi, ca materie naturala, de ce lemnul si deseurile din lemn ar fi poluanti daunatori mediului inconjurator .

Lemnul nu este poluant in sine cu exceptia cazurilor in care nu este folosit sub forma naturala. In plus, aditivii care se adauga la finisaj produc uneori substante periculoase care poate avea efecte directe asupra sanatatii. De exemplu, prin fabricarea PAL ului sunt riscuri de expunere la formaldehida, gaz generator de cancer al gatului.

Deseurile din lemn se mai clasifica in functia de tipul de tratarea a lemnului, de lacurile sau vopselele care au fost folosite la impregnare sau la finisaj. Se clasifica astfel 3 tipuri de deseuri:

->Deseuri ne-impregnate: precum deseurile generate de prelucrarea lemnului: praf, rumegus, talas: (61% din total generat)

->Deseuri slab impregnate: au fost tratate cu produse ne-periculoase sanatatii precum grinzi de lemn, mobilier masiv, deseuri de PAL si de PAF. Aceste deseuri pot fi folosite pentru combustie: (28%)

->Deseuri foarte impregnate: stalpi telefonici tratati cu creozot sau cupru, talas care a servit pentru a absorbi un produs periculos, etc... Acesti deseuri nu poate fi folosite pentru combustie si merg la groapa de gunoi sau un alt centru specializat: (11%)

O alta clasificare este data de originea deseurilor din lemn deci provenienta acestora. Se poate constata ca cea mai mare parte provine din prelucrarea lemnului (scieries). Chiar sub forma bruta, rumegusul depozitat necorespunzator poate genera daune asupra mediului, poate contamina solul, apele si de asemenea genera distrugerea habitatului acvatic. Chiar daca provine de la o sursa naturala, deseurile generate de prelucrarea lemnului nu mai sunt in forma lor naturala.

Generarea levigatului, adica rezultatul percolari apei asupra deseurilor din lemn poate fi comparata cu infuzia de cafea sau de ceai. Se genereaza un lichid negru cu miros de petrol care provoca aparitia unei spume si un film superficial in apele din jur.

Descompunerea deseurilor din lemn este un proces lent care poate produce levigat in ani de zile. In timp indelungat, in prezenta apei, datorita ploilor frecvente, substantele care se gasesc natural in lemn precum acizi, lignina, lignana, acizii grasi si tanin se dizolva si se intind cu concentratii ridicate. Movila deseurilor din lemn retine levigatul pana la saturare. La aceasta etapa, levigatul se deverseaza in mediul inconjurator si poate avea un efect nefast asupra lui.

Levigatul lemnului contine cateva produse chimice cu o concentratie uneori mai mare decat cea masurata la canalizarea municipala si deci, nu poate fi deversat fara o tratare adecvata.

Compus chimic Concentratie a levigatului Apele de canalizare orasene
(mg/L = milligrammes/litre)

Consum biochimic de oxigen 2 970 mg/L 150-250 mg/L
Amoniac 0,3 mg/L 15-50 mg/L
Nitrogen organic 22 mg/L 25-85 mg/L
Fosfor 8.75 mg/L 6-12 mg/L

Deseurile din lemn depozitate necorespunzator poate contamina si stratul freatic. Apa poluata este mai bruna, are un miros neplacut si un gust dezagreabil inainte sa atinga concentratii daunatoare sanatatii.

Apele de suprafata sunt cele mai afectate si poate fi afectata fauna acvatica extrem de repede. Consumul biochimic in oxigen al levigatului, necesar pentru bio-degradarea lui, poate fi letal pentru pestii precum pastravi si nevertebrate.

Deseurile din lemn pot genera de asemenea hidrogen sulfurat si amoniac in conditii anaeroba. In apa, amoniacul poate reduce capacitatea sangelui pestilor de a transporta oxigen astfel incat induce un efect letal asupra vietii acvatica prin sufocare.

Concluzia

Rezulta ca deseurile din lemn, chiar din lemn brut adica netratat, pot constitui un pericol pentru mediul inconjurator. Legile europene nu permit sa fie adus la rampa de gunoi pentru ca:

-> Este inflamabil
-> Poate fi valorificat si numai deseurile care nu mai pot intra intr-un proces de reciclare pot merge la groapa de gunoi.
-> Poate fi valorificat pentru sub-produse a lemnului si combustibil ceea poate fi considerat un avantaj atat pe plan ecologic cat si economic

Numai daca este si tratat cu substante chimice periculoase, poate fi considerat atunci ca un deseu care nu mai intra intr-un proces de reciclare.

Majoritatea deseurilor din lemn, 60%, este generata de prelucrarea lemnului si mai mult pe acest tip de deseuri, vom parcurge acest studiu.
Din cantitatea de lemn taiata direct in padure, doar jumatatea este exploatabil ca a tare.

Valorificarea deseurilor ca si combustibil

2.1 Introducere: istoric

Lemnul folosit ca si combustibil nu mai poate fi valorificat pentru alte destinatii. Lemnul este una dintre sursele cele mai vechi folosite de umanitatea. Din vremurile preistorice pana la o epoca relativ recenta, lemnul a fost singura sursa de energie posibila pentru incalzire si pregatirea alimentelor. Din evul mediu pana in timpurilor noi, lemnul a permis dezvoltarea unor industrii energofage care necesita temperaturi ridicate precum siderurgie si sticlarie. Pentru a ridica performanta arderii, lemnul era transformat in mangal de artizanii care erau numiti " charbonniers " adica carbunari. Principiul obtinerii mangalului era bazat pe carbonizarea lemnului in absenta oxigenului . Acest procedeu debaraseaza lemnul de umiditatea lui si componenta vegetala astfel incat sa ramana doar carbon.

Schita nr 67 arata cum se proceda: lemnul era adunat ca o movila si se acoperea de un strat de argila. Apoi, se aprindea foc la baza movilei. O parte din lemn era ars pentru incalzire , adica pentru pornirea procesului dar cea mai mare parte (60-70%) se transforma in mangal. Aceasta meserie a disparut dupa aparitia si dezvoltarea exploatarii huilei.

Lemnul mai a fost luat in considerare in timpul celui de al doilea razboi mondial pentru a alimenta vehicule de tip gazogen. Principiul de baza este arderea incompleta al lemnului intr-o incinta inchisa alimentata cu oxigen. Se degajeaza CO, H2 si CH4.

Cel mai cunoscut este tipul gazogen " diabolo ". Gazele emise intr-o zona incandescenta, de unde rezulta distrugerea prin " cracking " a gudronului si acizilor care risca sa deterioreaza motorul.

Pornirea era facuta cu benzina si o data ce motorul era cald, se comuta modul de alimentare pe sistem gazogen. Succesul acestei tehnologi a fost apreciat in timpul celui de al doilea razboi mondial atunci cand erau probleme de aprovizionare cu produse petroliere.

Lemnul si deseurile de lemn vor relua un loc important in economia noastra, ca sursa de energie, mai ales tinand cont de cresterea continua a preturilor la combustibilul petrolier. Lemnul este si ecologic. Dioxidul de carbon care este generat la arderea sa a fost absorbit in timpul ce a fost sub forma de copaci, in padure.

2.2. Folosirea directa a lemnului

In Franta, 10% din populatia foloseste lemn de foc pentru incalzire casnica. In functie de instalatia, randamentul este destul de variabil.

Randament

Semineu deschis (mai mult folosit ca agrement) 10-15%
Semineu cu usa de sticla 30-70 %
Soba moderna cu combustie secondara tip Godin 70 %
Cazan de semineu 85 %
Cazan specializat cu pellets 85-90 %

Pentru ca nu permite o automatizare, lemnul in sine, este mai mult folosit pe uz casnic.

2.3. Folosirea rumegusului

De a folosi rumegusul sau talasul ca combustibil, se poate face prin 3 metode.
-> Arderea rumegusul in mod direct
-> Transformarea in brichete de combustibil
-> Transformarea in « pellet », granule din lemn cu puterea calorica

2.3.1. Arderea in mod direct

Rumegusul este adunat intr-un rezervor. Un dispozitiv de alimentare (13) cu un surub elicoidal aduce rumegusul pe zona de ardere (. La acest sistem, schimbarea calorica se realizeaza trecand prin tuburi care se invart prin motoare (2-3).