Alcatuirea frunzei

[Admin]

La grâu şi porumb, unde peţiolul lipseşte, teaca este foarte dezvoltată şi înconjoară tulpina de la un nod până aproape de nodul următor. Pe lângă frunzele care au rol principal în prepararea hranei, există frunze care au suferit modificări şi îndeplinesc alte funcţii. La dracilă unele frunze s-au transformat în spini cu rol de apărare. La mazăre, vârfurile frunzelor s-au transformat în cârcei cu rol de fixare. La ceapă, frunzele din bulb sunt organe de depozitare a unor substanţe de rezervă. La plantele numite carnivore, frunzele sunt adevărate capcane pentru prins insecte sau alte animale mici (la roua cerului şi la planta numită Nepenthes).

O secţiune transversală prin frunză scoate în evidenţă următoarea structură :
Două epiderme una superioară şi una inferioară
Miezul frunzei sau mezofilul

Epiderma superioară este formată dintr–un strat de celule strâns unite între ele de culoare verde intens. Epiderma inferioară este formată dintr-un strat de celule strâns unite între ele de culoare verde deschis. La majoritatea plantelor pe epiderma inferioară se găsesc numeroşi peri care împiedică transpiraţia.

Pe ambele epiderme dar mai ales pe cea inferioară se găsesc celulele modificate numite stomate. O stomată este formată din două celule de forma bobului de fasole care stau faţă-n faţă lăsând o deschidere numită osteolă. Prin aceste stomate se realizează schimbul de gaze între plantă şi mediu şi de asemenea se elimină apă.

Numărul de stomate diferă de la o plantă la alta în funcţie de condiţiile de mediu. La plantele plutitoare stomatele se găsesc numai pe epiderma superioară. Mezofilul sau miezul frunzei este format din ţesut fundamental cu celule distanţate între ele, spaţiile fiind pline de aer. În ţesutul fundamental din loc în loc se găseşte fascicule libero-lemnoase.